Cineva lupta ca tu sa vorbesti LIBER !
Exista acest Democratie care merge de la o usa la alta, precum un comis-voiajor, mintindu-ne cu un produs unic. Libertate. Bine, azi vorbim despre libertatea de exprimare.
Cum vine asta ? Adica eu, tu, ei, toata lumea vorbeste. Vorbim fara limite, asa s-au nascut tatele care produc dureri urate de cap din cauza nivelului ridicat de decibeli, alti castiga bani avand propria companie de telefonie fixa sau mobila, ca exista oameni care vorbesc “liber” ore in sir despre chichinete.
Cand zic “ca tu sa vorbesti liber”, la ce ma refer ? “A vorbi liber” inseamna sa spui tot ce te doare, ce nu-ti convine in lumea asta si ce ai vrea sa se SCHIMBE, fara ca cineva sa vina la tine si sa-ti dea un pumn in ficat, deoarece nu i-a convenit ce ai spus. Asta inseamna libertatea de exprimare.
Noi ca si “barbari ai ideilor si ai vorbirii” (stie domnu’ sonofsulphur despre ce vorbesc- bine bine io-s doar un wanna be barbar), zicem tot ce ne doare, inclusiv daca ne doare in cur de ceva, sau intr-un caz mai bun, daca ne doare fix in 14. De ce sa nu poata si altii sa faca la fel ? Vad ca doamnele batrane vorbesc liber cand e vorba de durerile mari de picioare si spate, ca nu pot dormi, ca s-au scumpit preturile la piata, vad domnii batrani care vorbesc liber cand e vorba de fotbal, trecutul lor si tot ce nu le-a convenit si nu le convine acuma, vad o tona de tzanci care vorbesc liber despre celalalt tzanc facandu-l “prost” si “imbecil”, ei auzind asta de la niste adolescenti care si ei, la randul lor vorbeau liber. Dar, in afara de cei aflati langa ei, cine ii mai aude ? Cine le mai aude durerile, neplacerile din viata ? Oare ne asculta cineva ?
Am impresia ca daca e sa ne asculte cineva, trebuie sa mergi cu hoarda si fiecare cu o hartie pe care sa scrie ce nu-i convine. Eu as avea o hartie de A3 pe care ar scrie “pentru o Romanie de stil ‘nobil’ scapati de cei ce ne conduc, si aduceti alti oameni, potenti mental, tineri si cu vederi futuriste si posibile, care sa aduca prosperitate si un AER CURAT, ca dee, ma sufoc in tara asta si asta nu din cauza ca fumez”. Apoi sa batem acele hartii, in cuie, in usa primariei, iar cand nu mai este loc, in pereti, sperand ca cei aflati in conducere, intrand in cladire, sa mai citeasca cateva cuvinte, ca sa afle de problemele noastre de zi cu zi.
